Cei ce urmăresc un spectacol de operă rareori se întreabă cum este scrisă muzica. Interesant este ce se întâmplă pe scenă. Publicul vrea sa audă în primul rând voci frumoase (de fapt, cam la asta se reduce un spectacol în România, uneori nici atât), iar dacă se poate ca primadona sa nu fie supraponderală, este de-a dreptul minunat. Desigur, scenografia şi regia sunt extrem de importante, altfel, ce rost mai are să se monteze un spectacol de operă, când este mult mai ieftin şi mai rapid să se cânte în concert. Operele moderne şi contemporane au alte cerinţe şi alt public. Nu sunt rentabile pentru teatrele mari, nu pot fi programate de mai multe ori în stagiune pentru că s-ar cânta cu sala goală. Având statutul de proiect, se bucură însă de apreciere, public tânăr şi cel puţin curios. Atât Ultimele zile, ultimele ore a lui Anatol Vieru, cât şi Orestia II de Aurel Stroe au avut un succes imens. Festivalul SIMN 2011 a lansat câteva lucrări scenice. Homo Videns compusă de Liv