Treceți la conținutul principal

Candelă de veghe în amintirea Brâncovenilor

În perioada 7 august - 8 septembrie 2014 este deschisă la Muzeul Satului din București, în sala „Lena Constante”, expoziția Candela de veghe.
Dedicată Tricentenarului Martirilor Brâncoveni, expoziția este organizată cu ajutorul Muzeului Judeţean Ialomiţa și coordonată de artistul plastic Valeriu Stoica. Galeria conține atât icoane și reprezentări iconografice sau portrete ale Brâncovenilor, dar și pictură inspirată de palatele brâncovenești. Artiștii care au împărtășit creația lor sunt: Grigore Popescu-Muscel, Maria Popescu Dragomir, Elena Constantin, Marian Manole, Valeriu Stoica, Iulian Mîțu, Nicolae Nestor, Loredana Alexandra Sârb, Ana Maria Marinică, Mihaela Bădescu, Ileana Ometița, Ana Ruxandra Ilfoveanu, Tania Moroianu, Maria Iacob, Ami Vasilescu și Gheorghe Coman.





La vernisajul expoziției am avut bucuria de a asculta  pe curatorul ei, dar și specialiști în domeniul etnologiei: prof. univ. dr. Doina Işfănoni și dr. Aurelia Cosma. Predica preotului Dr. Ion Mărăcineanu a fost urmată de două momente artistice: lectură din creația poetului Ioan Alexadru și Balada lui Constantin Brâncoveanu interpretată cu emoție și căldură de solista de muzică populară Ioana Marin.


Pe Valeriu Stoica l-am cunoscut în urmă cu doisprezece ani. Pictor a cărui expresie se regăsește în primul rând în icoane și biserici, un om jovial, membru al mai multor cercuri artistice din care fac parte scriitori, pictori și muzicieni, admirator al lui Wagner, Valeriu Stoica a fost nu doar inițiatorul ci și mentor pentru o parte din tinerii care și-au expus lucrările la Muzeul Satului.  Artistul consideră expoziția un „pelerinaj spiritual pe verticală“ ale cărui lumini (candele) se aprind în sufletul fiecărui vizitator. Dimensiunea verticală este o preocupare constantă a artistului, aceasta reprezentând ascensiunea, ridicarea din planul orizontal, temporal, lumesc. Suprapunerea acestor coordonate creează, desigur, crucea, care, dincolo de a fi simbolul suferinței Mântuitorului, este intersecția dorințelor și a voinței, răscrucea în drumul evoluției spirituale, pe care Iisus ne poate ajuta să o depășim.


Galeria este încadrată de icoanele lui Marin Manole, în care predomină tonurile de ocru și orange, încălzind imaginea și scoțând-o din austeritatea bizantină și tabloul familiei Brâncovenilor realizat de Grigore Popescu-Muscel.





Însă poate cea puternică prezență este cea a Sfintei Fecioare. Ceea e mi-a trezit interesul au fost tripticele. Există o tradiție în realizarea icoanelor Maicii Domnului, care se spune că începe de la Sfântul Evanghelist Luca și de la icoanele miracol, nerealizate de vreo mână de om. În triptic, Fecioara este în mijloc cu Pruncul în brațe, fiind străjuită de cei doi Arhangheli. Dispunerea acestora nu este întâmplătoare: Sfântul Mihail stă în stânga Fecioarei, iar Gabriel în dreapta. Și aici am putut face imediat legătura cu cele trei principii care guvernează Universul și, implicit, ființa umană, așa cum se regăsesc în Puranele indiene: Sattva, Rajo și Tamo Gunas.








 Tamo Guna, principiul dorinței (partea stângă, a emoțiilor) este guvernat de Mahakali, dar și de Bhairava, cel care distruge egoismul. Rajo Guna, principiul acțiunii (partea dreaptă) este guvernat de Hanuman, îngerul care rezolvă cu rapiditate orice sarcină, așa cum Gabriel a avut de dat Vestea cea Bună Sfintei Fecioare. Sattva Guna (centru), principiul adevărului și al evoluției, este guvernat de zeița Mahalakshmi, care este Devi, mama fecioară. Iată cum un canon în iconografie ascunde în el un secret al alcătuirii lumii, o lege universală a existenței. Iată felul în care candela de veghe se poate aprinde în mintea pelerinului și care poate nu se va stinge odată cu ieșirea din sala de la Muzeul Satului.



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Eveniment muzical şi editorial: lansarea partiturii „Pomenire. Un Recviem Românesc” de Ştefan Niculescu

A XVII-a ediţie a Săptămânii Muzicii Contemporane a constituit prilejul lansării partiturii „Pomenire. Un recviem românesc” aparţinând compozitorului şi academicianului Ştefan Niculescu în foyerul sălii de concerte a Societăţii Române de Radiodifuziune, eveniment urmat de audiţia lucrării în interpretarea Orchestrei Naţionale Radio, a Corului Academic Radio (condus de Dan Mihai Goia) şi a basului Pompei Hărăşteanu sub bagheta tânărului dirijor Tiberiu Soare. Realizată în condiţii grafice deosebite într-o veritabilă ediţie de lux, lucrarea a fost întâmpinată cu entuziasm de colegii de breaslă ai autorului, aceştia salutând iniţiativa Editurii Academiei Române pentru care tipărirea partiturii reprezintă o premieră. La lansare au luat cuvântul autorul, compozitorii Liviu Dănceanu, Dan Dediu, muzicologii Despina Petecel Theodoru şi Laura Manolache precum şi dirijorii Horia Andreescu, Tiberiu Soare şi Dan Mihai Goia, aceştia fiind implicaţi direct în realizarea actului artistic. Compozito

La Serva Padrona joacă în deplasare la Craiova

Sâmbătă, 14 octombrie, la ora 19.00 spectacolul independent de operă La Serva Padrona se va juca pe scena Cercului Militar din Craiova în cadrul Festivalului Internațional Elena Teodorini organizat de Opera Română Craiova.   Nu am apucat în nici o postare din social media să mulțumesc acestei instituții pentru invitație și pentru întreg sprijinul pe care ni-l oferă pentru ca spectacolul să se desfășoare cu succes, dar o fac acum. Între timp, am acordat un interviu telefonic domnului Florin Firu pentru Radio România Acrualități, așa cum a făcut și regizorul spectacolului, Alexandru Pătrașcu aici . Deci jucăm în deplasare, iar scorul interviurilor este 1:1  Mai sunt încă bilete și se pot achiziționa online aici:  https://iticket.ro/event/ticket/la-serva-padrona Transcriu în următoarele rânduri gândurile împărtășite cu ascultătorii Radio România Actualități Radio România Actualități:  Festivalul internațional “Elena Teodorini”, organizat de Opera Română Craiova, propune sâmbăta viitoare,

Serghei Rahmaninov: Vecerniile Op. 37

Creaţia religioasă a lui Serghei Rahmaninov cuprinde Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur Op. 31 şi Vecerniile Op. 37, mărturii ale legăturii spirituale a compozitorului cu tradiţia ortodoxă rusă. Vecerniile sunt scrise în contextul obligaţiilor profesionale pe care Rahmaninov le avea în calitate de inspector  de muzică la Liceul nobiliar pentru fete din Moscova, poziţie în care trebuia să organizeze de evenimente muzicale pentru susţinerea materială a armatei ruse. Lucrarea fructifică cercetările realizate de compozitor sub îndrumarea lui Stepan Smolensky (căruia i-a şi dedicat acest opus), a manuscriselor de muzica religioasă rusească din secolele al X-lea, al XI-lea. Aceste cercetări se înscriu într-un curent de explorare a muzicii sacre ruse iniţiat de Ceaikovski. Vecerniile (de fapt muzica pentru Vecernie şi Utrenie ) au fost compuse în 1915 şi definitivate în doar două săptămâni, primind recunoaşterea criticilor şi a publicului şi, spre deosebire de Liturghie, acceptate